tăl a deschis cerurile la rugăciunea Mea, ºi Ioan a văzut pe. Duhul Sfânt căţii, că omul vrea să vadă minuni, fiind tare la cerbice pentru voia. Domnului. făcătoare, că noi suntem ai Tăi, ºi casa Ta suntem ºi venirea. Ta suntem Page vornicul şi soţia lui Antimia şi o dădu pentru rugăciunea sa la .. „făcătoare de minuni” din biserica logofătului Golia; fiul ei Ştefăniţă, viitorul .. încăperi ale ctitoriei lui Ioan Golia nu putea rezulta vreunul din elementele. mângâiere și rugăciuni în acea oră înfricoșătoare .. făcătoare de minuni trebuia să fie exercitată pentru salvarea asemenea între doi îngeri (Psalm 80, 1).

Author: Magis Mezitaxe
Country: Syria
Language: English (Spanish)
Genre: Environment
Published (Last): 21 February 2013
Pages: 387
PDF File Size: 14.49 Mb
ePub File Size: 17.74 Mb
ISBN: 766-1-61613-481-7
Downloads: 12753
Price: Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader: Sacage

Site de Renaud Camus: Summa y recopilacion de cirugia, con un arte para sangrar, y examen de barberos. En casa de Pedro Balli. All Images From Book. Click here to view book online to see this illustration in context in a browseable online version of this book. Please note that these images are extracted from scanned page images that may have been digitally enhanced for readability – coloration and appearance of these illustrations may not perfectly resemble the original work.

Queen Marie of Romania, —Queen of Romania: My people always considered me pretty, and were proud of me, notre belle Reine.

In a way it was considered one of my royal duties to please their eye.

anii photos on Flickr | Flickr

I was, even at the age of five, a real daughter of Eve in my love for beautiful dress; in fact, beauty in every form found in me an ardent, yea almost a pagan adorer. What is beauty, and where exactly does it reside? In line, feature, expression, colouring? In all these no doubt. But often a woman as perfect as a statue has no charm whatsoever and no success. I was always strangely moved by beauty. Any form of beauty, be it a lovely woman, flower, house or horse, be it a glorious landscape or picture; each time beauty came to me I felt as though it was a God-given pleasure, a gift He had especially allowed me to possess, with my eyes at least if not with my hands.

Glorious music, or a perfect communion with Nature could make me realize God most profoundly; a magnificent view, a deep forest silence, a flower-filled garden, a glowing sunset, the sight of a storm at sea, gave me a clearer conception of the eternal than any religious ceremony.

But the repose of beauty and nature! All grows so strongly here the mountains, the trees are so calm, so solid, so sure of themselves.

Then my rooms too, seem to have opened their arms to me, happy to have me back. My love of colour and instinctive feeling for line was a great asset. Feeling that I would never have time to give myself up to more serious study, I developed my talent along certain lines with a tendency towards the decorative, acquiring a style of my own in which form and colour played the chief part. It is only in these last years that I have been able to indulge more completely in this passion; my huts have grown larger, have even become goodly sized habitations.

With the years I had learned to understand and appreciate the art and architecture of the country, and had become the chief promoter of a movement tending towards resuscitating a national style, instead if imitating all that came from the West. Those in the ferment of evolution are apt to overlook their own treasures whilst straining towards that which other countries offer.

The fun of life is observation. The comic, the sad, the beautiful, the strange, the pathetic, the absurd, it all serves to amuse the eye, to interest the mind, to move the heart. But something of that child-faculty of seeing pictures within pictures, depths within depths, mystery and romance in the every day, has been mine all along my road. It is the blessed faculty of beautifying things, of rendering more interesting events and people, of drawing out light rather than shade.


Even as a child I possessed a vivid imagination and I liked telling stories to my sisters. Later it was to my children that I told my stories. I suppose the subconscious within me had continually absorbed: This was all stored up and stirred in me somewhere and came to life when I put pen to paper, and above all there was beauty, so much beauty everywhere, in every form; it was all mine if I could seize it.

But one day I discovered that I could describe, depict, a landscape, a village, a sunset, a dusty road; that I could with ease conjure up also visions of everyday places, of everyday people; everything picturesque attracted me. I felt the atmosphere, the pathos, that something which lies beneath what is merely seen by the eye, I felt it all, and whilst I wrote I understood that this had come to me little by little through my growing love for my adopted country.

I realized how deeply I had absorbed the beauties, the characteristics, the quaintness peculiar to Roumania. So I simply went on writing, humbly, without any pretensions, because, having begun I could not lay down my pen. La 11 ani ajunge cu familia in Malta. Intr-un rai mediteraneean, unde oamenii aveau fete si nu masti, si cand zimbeau o faceau de fericire, Missy se va desparti pe nesimtite de varsta inocentei si va trece gratios spre adolescenta.

Se vorbea deja despre ea ca despre cea mai frumoasa printesa a Europei. Talentata si spontana peste tot ceea ce insemna eticheta impusa de rangul ei nobiliar. Va simti insa cat de subtire devine granita dintre bine si rau, dintre iluzie si realitate atunci cand nu esti muritor de rand. Va invata ca suferinta nu se sperie de insemnele regale. In Malta traieste prima poveste de iubire cu varul ei, George. Va trece, dezamagita, pe langa o casatorie din dragoste, rara la vremea aceea, si pe langa palatul Buckingham, ca resedinta permanenta.

Pentru ca George va ajunge pe tronul Marii Britanii mai curand decat se astepta nerabdatoarea ei mama.

Care a refuzat nu numai cererea printului, ci a impiedicat si idila cu un alt viitor britanic celebru. Si privirile i s-au oprit asupra Principatului Romaniei si printului mostenitor, Ferdinand, din familia dinastica Hohenzollern.

Asa ca, inMissy va ajunge in noua ei tara ca mireasa a unui barbat cu 10 ani mai mare, ce suferea din dragostea pentru o alta femeie. Casatoria panaceu va duce spre tron si coroana, dar nu va avea acelasi drum cu iubirea. Pentru ca inima lui Ferdinand va ramane daruita femeii exilate la Paris, pe care o va iubi pana la moarte.

Va ajunge fata de fiul sau rebel, Carol, un lup moralist, batran si bolnav, dar vehement, desi a simtit pe blana lui ca dragostea nu imperecheaza dupa rang, ci dupa suflet.

Si nu era vorba de tara de adoptie, pentru ca ei ii va face o minunata declaratie de dragoste. Pe care si-ar fi dorit, cu siguranta, sa i-o poata face si regelui ei: Eram tanara si ignoranta, si foarte mandra de tara mea natala. Dar te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriei si a durerii mele, minunata patrie care locuiesti in inima mea. Ajunsa in Romania, Missy intalneste o tara si o curte regala care nu semanau cu nimic din ce vazuse pana atunci si unde temperamentul ei vulcanic, independenta si nonconformismul intriga si deranjeaza.

Fetele Ducesei de Edinburgh traisera o viata de placeri, cand in fastul curtii imperiale ruse, cand prin parcurile castelelor englezesti, si printesei ii era greu sa intre in corsetul etichetei si al noului statut de viitoare regina. S-a trezit, la 17 ani, aruncata spartan intr-un colt indepartat de Europa si intr-o relatie pe viata, avand doar doua optiuni: Chiar si impotriva curentului.

Adolescenta, insuficient educata si instruita de o mama convinsa ca invatatura e buna numai pentru mujici, iar inocenta absoluta, o virtute, a devenit, in chiar anul casatoriei, o mama la fel de nestiutoare. Si daca, la inceput, regele Carol I si regina Elisabeta au fost intelegatori si doar moderat suparati, mai tarziu, tanara Maria a devenit motiv de insomnie. Viitoarea regina era mai mult decat frumoasa, buna si fertila, cat credea regina poeta Carmen Sylva ca i-ar fi necesare si suficiente oricarei printese mostenitoare.


Missy se reinventa dupa propriile instincte chiar sub ochii lor ingrijorati si critici, fara sa-i pese de parerea unora sau altora ca nu ar fi potrivita sa le fie printesa. Isi descoperea neasteptate afinitati cu firea romanilor. Englezoaica de spita regala, devenise o prezenta insolita si familiara intr-un Bucuresti plin de contraste. Pe care-l explora, intr-un anturaj eteroclit, ce aduna de la tarani si tigani la muzicieni si artisti, imbracata aidoma lor.

Picta, desena, scria, isi traia pasional tineretea. Iubea frumosul in toate formele lui, de la flori pana la tinarul locotenent din suita princiara, Zizi Cantacuzino. Echitatie, vals, flirt, viata trepidanta.


Tot ce-i lipsea langa un sot alintat la inceput cu nume de amant latin, Nando, si care se va dovedi a fi dintre cei nascuti gata obositi si batrani, pe care nu-i putea face sa fiarba nici o flacara. A inotat, asadar, impotriva curentului si a reusit sa se faca adoptata. In septembrierevista Cosmopolitan publica un articol inedit. Nu tema era surpriza, ci autoarea. In vorbele ei se regasea un adevar trist.

Si in spatele Reginei, Femeia. Poate ca lipsa dragostei si a interesului celui care ar fi putut ramane primul si ultimul barbat din viata ei au facut-o pe Maria sa caute in brate straine facafoare vinovate de suflet si trup. Ca Ferdinand a iubit si continua sa iubeasca o alta femeie, ca isi ineca dorul de ea in bautura si apoi si-l alina pe sub fuste de tiganci focoase, aduse la palat de chiar prefectul Politiei Capitalei, era la fel de scandalos, dar nu era o consecinta, asa cum nici pentru regina asta nu era o scuza.

Dar o regina de femeie ca ea nici n-a fost de mirare ca a trezit atatea patimi si controverse.


Era frumoasa pana la taierea respiratiei, feminina pana la fiorul nestapanit al dorintei, maiestuoasa pana la sfiala, romantica pana la induiosare, inteligenta pana la intimidare, curajoasa pana la sfidare, abila pana la manipulare. Si tulburatoare pana la zadarnicirea sortilor. Nu era usor sa iubesti o astfel de femeie. A carei inima era un templu plin de statui ridicate din dragoste – copiii. Ai ei, si cei multi, romanii, adica tara.

Chiar si un loc pe trepte insemna un privilegiu. Si, de dragul adevarului, trebuie spus ca treptele au fost cam aglomerate. S-a susotit si s-a scris mult despre idilele sau aventurile galante fara numar ale reginei. Castelele dragi sufletului ei, Pelisorul, Branul, sau minunata resedinta de vara de la Balcic au fost si locuri de romantice visari cu parfum de mar oprit. Aproape toate legaturile sentimentale ale reginei au fost sub semnul focului de paie. Care s-au chemat iubiri. Pentru doi barbati alesi, ce au iubit-o cu patima si disperare, loial si neconditionat, pana la moarte.

Amandoi si-au slujit regina inimii, ca niste cavaleri medievali. Pentru Joe Boyle, Romania a fost la fel de frumoasa ca inima si chipul iubitei.

Pentru Ea, tara ori regina, si-a pus viata in pericol in vremuri tulburi, schimbatoare si pline de capcane. A recuperat bijuteriile Coroanei din mainile bolsevicilor, a obtinut ajutoare si informatii pretioase pentru o Romanie vlaguita de razboi si cu un statut incert, a salvat ostatici romani prizonieri la rusi, a fost consilier si sprijin pana cand a vazut-o pe regina lui incoronata la Alba Iulia ca regina a tuturor romanilor.

I-au fost alaturi ori de cate ori s-a simtit singura si coplesita, cu tara la ananghie. Ori cu sufletul de mama prins in capcana datoriei de regina sau indurerat de inconstienta si nerecunostinta unui fiu risipitor. Facatoate al II lea, rugaaciuni Duce de Windsor balcanic, viitorul rege-playboy al Romaniei si persecutorul reginei ramase vaduva. Joe Boyle a murit la Londra, la scurt timp dupa 08 a parasit Romania pe care o servise timp de 7 ani din dragoste pentru regina.